Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale concentrației glucozei în sânge( hiperglicemie) și dezechilibrarea metabolismului. Sunt recunoscute trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 și gestațional (de sarcina ). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul zaharat tip 2.
Hormonul numit insulină permite celulelor corpului să utilizeze glucoza ca sursă de energie. Cand secreția de insulină este insuficientă sau când insulina nu-și îndeplinește rolul în organism, afecțiunea se numește diabet zaharat.
Diabetul zaharat de tip 2 se datorează rezistenței crescute la insulină a țesuturilor, însoțită de scăderea secreției de insulină. Lipsa de răspuns la insulină a țesuturilor se datorează cel mai probabil modificării receptorului pentru insulina de pe membrana celulară. Factorul de risc principal pentru apariţia diabetului de tip 2 este obezitatea iar 80-90% din persoanele cu această boală sunt supraponderale. Deoarece obezitatea produce rezistenţă la insulină, persoanele afectate necesită cantităţi foarte mari de insulină pentru menţinerea volorilor normale ale glicemiei.
Anumite boli şi medicamente pot afecta modul în care organismul foloseşte insulina şi pot conduce la apariţia diabetului de tip 2. Nivelul crescut de corticosteroizi (prezent în caz de boală Cushing sau în caz de tratament cu corticosteroizi de sinteză) şi sarcina (diabet gestaţional) sunt cele mai frecvente cauze de modificare a modului în care organismul răspunde la insulină. De asemenea, diabetul poate apărea la persoanele care produc cantităţi excesive de hormon de creştere (acromegalie) şi la cele cu tumori care secretă anumiţi hormoni. Pancreatita severă sau recurentă, precum şi alte boli care lezează direct pancreasul, pot conduce la instalarea diabetului.
Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pot fi asimptomatice timp de mulţi ani sau chiar decade înainte de a fi diagnosticate. Simptomele pot fi subtile. Creşterea volumului urinar şi senzaţia de sete sunt uşoare la început, agravându-se progresiv pe parcursul săptămânilor sau lunilor. În final, indivizii prezintă oboseală extremă, vedere neclară şi deshidratare. Uneori, în stadiile precoce ale diabetului, glicemia scade anormal de mult, o manifestare denumită hipoglicemie.
Deoarece persoanele cu diabet tip 2 produc o cantitate redusă de insulină, cetoacidoza în mod normal nu apare. Însă glicemia poate deveni extrem de ridicată (adeseori peste 1.000 mg/dL). Valori atât de mari se înregistrează în situaţiile stresante, cum ar fi infecţiile sau anumite tratamente medicamentoase. Când glicemia creşte foarte mult, pacienţii pot prezenta deshidratare severă, care poate conduce la confuzie mentală, somnolenţă şi crize convulsive, o afecţiune denumită comă hiperosmolară hiperglicemică non-cetozică.
Diagnosticul de diabet se stabileşte prin depistarea unor concentraţii crescute ale glucozei sanguine. Glicemia este frecvent verificată în timpul evaluărilor medicale de rutină.Verificarea anuală a glicemiei este deosebit de importantă la persoanele în vârstă, deoarece diabetul este mult mai frecvent la aceşti indivizi. Este posibil ca un anumit individ să aibă diabet, în special diabet de tip 2, şi să nu ştie acest lucru. Medicul trebuie să verifice glicemia şi la persoanele care prezintă sete intensă, urinare crescută, senzaţie intensă de foame, infecţii frecvente, sau oricare alte complicaţii asociate cu diabetul. Pentru a măsura glicemia, se prelevă o mostră sanguină după ce persoana a întrerupt alimentaţia timp de 12 ore. Însă este posibilă şi recoltarea de sânge după ce individul a mâncat. După masă, creşterea glicemiei este normală, însă valoarea acesteia nu trebuie să fie prea mare. În caz de repaus alimentar glicemia nu trebuie niciodată să fie mai mare de 110 mg/dL. Chiar şi după masă, glicemia nu trebuie să depăşească 180-200 mg/dL.
În cazul diagnosticării acestei afecțiuni, rămâne la latitudinea medicului diabetolog conduita terapeutică de urmat. Toate persoanele care au diabet zaharat trebuind să se straduiască să aibă o greutate normală, să faca cel putin 30 minute/zi activitate fizică, să mențină o dietă sănătoasă. Contrar percepției generale, nu există o dietă prestabilită de diabet. Nu veți avea restricții care să impună o alimentație plictisitoare sau lipsită de gust. Din contră, dieta va consta într-o multitudine de fructe, legume și vegetale, cereale integrale, lactate și mai puține produse rafinate, fără dulciuri.
O altă necesitate pentru o bună îngrijire a diabetului este monitorizarea (determinarea periodică) valorilor glicemiei. În funcție de tratamentul stabilit, acest lucru trebuie să se întâmple de mai multe ori pe săptămână, până la de mai multe ori pe zi. Este necesar să învățați de la echipa medicală care vă îngrijeste în ce mod nivelul glicemiei este influențat și variază ca raspuns la activitatea fizică, medicamente, boli intercurente, consum de alcool, stress. O bună monitorizare a diabetului include ți efectuarea analizei HbA1c (hemoglobina glicată) la fiecare 3 luni.
Se poate preveni diabetul zaharat?
Tipul 1 de diabet nu poate fi prevenit până în prezent. Tipul 2 de diabet zaharat poate fi prevenit dacă, în momentul depistării prediabetului, persoana pune în aplicare câteva măsuri de stil de viață: scade în greutate cel putin 5% din greutatea inițială sau atinge greutatea normală, devine mai activă din punct de vedere fizic – 30 minute zilnic de mers in pas alert, de mers cu bicicleta, de înot.
În ceea ce privește complicațiile acestei afecțiuni, se știe că pe termen lung hiperglicemia persistentă la persoanele cu diabet zaharat neglijate terapeutic sau la care nu se reușeste un control glicemic satisfăcător, duce la complicații. Spre deosebire de complicațiile acute ale diabetului zaharat de tip 1 ce sunt amenințătoare de viață (hipoglicemia, coma hiperosmolară, cetoacidoza), cele cronice se asociază cu morbiditate și mortalitate crescută.
Complicațiile cronice sunt : angiopatia diabetică, manifestare a aterosclerozei accelerate de tulburarile metabolismului glico-lipidic. Aceasta angiopatie poate afecta vasele mari (macroangiopatie), care se poate manifesta prin infarct miocardic sau accident vascular cerebral sau/și vasele mici (microangiopatie), arteriopatie cronicp obliterantă la nivelul membrelor inferioare.Forme particulare de angiopatie sunt retinopatia și nefropatia diabetică.
Nefropatia se decelează prin determinarea microalbuminuriei. Odată instalată, nefropatia necesită ajustarea dozelor de medicamente, în general.
Neuropatia poate afecta:
- sistemul nervos vegetativ: manifestările constau în hipotensiune ortostatică, diaree/constipație, gastropareză diabetică, tulburări de glicoreglare
- nervii senzoriali: parestezii, amorțeli, furnicături, scăderea sensibilității termice și dureroase
- nervii motorii: scăderea conducerii nervoase, slabiciune musculară, pareze periferice.
Alte complicații: infecții urinare recurente, infecții ale pielii ți mucoaselor, creșterea colesterolului și trigliceridelor, tulburări de dinamică sexuală. Complicațiile pot fi prevenite printr-un control glicemic optim și pot fi diagnosticate și tratate în faze incipiente prin controale riguroase efectuate prin colaborare interdisciplinară (MF, diabetolog, cardiolog, oftalmolog, neurolog și podiatru).
În cadrul clinicii noastre aveți posibilitatea de a efectua analize de laborator care pot infirma sau confirma diagnosticul de diabet zaharat iar medicul nostru diabetolog vă poate sfătui din punct de vedere al regimului alimentar individualizat și al tratamentului potrivit astfel încât această afecțiune, corect tratată, să prevină apariția complicațiilor menționate. Pentru a face o programare, vă rugăm să ne contactați telefonic la oricare dintre numerele: 0264597603 sau 0372714685. De asemenea, puteți face o programare online aici.
Dr. Bodea Simona – Medic primar interne, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice cu competență în ecografie generală