Inițial manifestată printr-o ușoară jenă sau mâncărime locală, otita externă poate deveni extrem de dureroasă spontan sau la apăsarea pe zona învecinata şi tracțiunea pavilionului. Inflamația din conduct se poate extinde în jur, la pavilionul urechii şi retroauricular. Toată zona poate deveni umflată, roşie şi foarte dureroasă, cu mărirea în volum şi a ganglionilor din jur. Apare hipoacuzia sau doar o ușoară senzație de înfundare. Starea generala este de obicei bună, fără febră şi alte manifestări în afara celor locale.
Otitele externe se manifestă similar, indiferent de microbii implicați şi este recomandat ca pacienții să evite automedicația. Este esențială aplicarea unui tratament cu substanțe topice adecvate şi aspirarea secrețiilor din conduct. Alteori este necesar un tratament general, iar în cazurile grave se apelează la tratamentul injectabil. Uneori este necesar şi examenul bacteriologic al secreției otice, doar diagnosticul clinic fiind insuficient. Desigur că un antiinflamator sau un antalgic pe cale generală poate fi luat până pacientul ajunge la o consultație, dar fără alte manevre şi tratamente locale sau generale.
Cum putem preveni otitele externe
- Evitați folosirea bețișoarelor de urechi, a caștilor intraauriculare, mai ales a celor incomode care jenează local.
- Nu introduceți în ureche săpun sau șampon! E suficienta spălarea urechii cu apa şi ștergerea cu un șervețel moale.
- Persoanele care știu că fac dopuri de cerumen trebuie să le scoată într-un serviciu de ORL înainte de a face baie în mare sau piscina.
- Daca faceți otite repetate, puteți folosi un dezinfectant prescris de medic, după ce aveți contact prelungit cu apa.
Otita externă nu este, de obicei, o afecțiune gravă şi se vindecă complet şi fără sechele. Poate fi însă foarte dureroasa şi poate dura mult timp pana la vindecare dacă nu e corect tratată. De aceea, este necesara vizita la un medic ORL-ist iar tratamentul să se facă până la vindecarea completă, nu numai până la dispariția durerii.